Prostia,ce e?

Prostia,prin definitia unuia care mai si gandeste in timp ce exista si respira,este mai mult decat o carenta de informatii sau abilitati.Uneori poate fi confundata cu ignoranta,indiferenta,invidia,sentimentul de superioritate,ideile preconcepute,traditionalismul anchilozat si probabil multe altele.
De prosti nu o sa scapam nicidecum.Am vazut un film pe tema asta,care mi-a placut foarte mult,e vorba de Idiocracy.Porneste de la ideea ca prostii se "multiplica"mult mai repede si mai pe neasteptate decat oamenii de cultura care nu gasesc nicicand momentul potrivit sau inca asteapta Luceafarul,iluminarea,fiinta perfecta,al 5-lea element.O sa se umple planeta de prosti,asta e real.Vad oameni retardati pe strada vorbind despre manele,meci,seminte,gratar si bere.Nu stiu cine e Blaga sau Platon si sigur nu ii intereseaza.Se uita urat la tine daca scoti o carte in autobuz si sincer,nu-mi mai vine sa citesc pe drum.Ma rusinez de pasiunea mea.La noi nu e promovata cultura.Ii marginalizam,ii facem sa se simta jenati de parca ar face ceva interzis,ceva care dauneaza societatii.
Destul despre asta.Sa vorbim despre altceva.
Sa vorbim despre oameni ce cred orice sau despre oameni care toata viata fac tot felul de nenorociri si la batranete isi aduc de acasa scaun la biserica si barfesc pe toata lumea.Cat de penibil e sa nu fi lasat sa stai jos duminica pentru ca e scris numele altcuiva pe scaun?Cat de stupid e sa te duci la biserica sa barfesti imbracamintea altora?Cat de stupid e sa pretinzi ca crezi in dumnezeu si sa nu intelegi o vorba din ce spune preotul?Cata falsitate mai accepta lumea?Oare exista oameni care chiar cred in ceva,care sunt dedicati,care cred orbeste?Noi nu credem nici in iubire,de ce am crede in ceva ce nu vedem?Multi nu credem nici in noi,ne facem mici,ne incovoiem si traim cu fruntea in tarana,fara sa vedem frumusetea cerului.E ok asa?
Eu una,nu stiu daca mai cred in ceva.Sunt schimbatoare.Cred,poate,doar in filosofie,autodidactism,ascensiune culturala a persoanei.Nu idolatrizez oameni ca si cum ar fi dumnezei,dar nici nu cred in Dumnezeu cu taria cu care pot afirma ca un om se afla in fata mea,cand il vad acolo.
E o prostie sa judeci dupa aparente oamenii.Unii spun despre mine altora ca-s de treaba si asa mi se mai da o sansa sa fiu aceptata sau inteleasa.
Prostia e sa te trezesti la 19 ani singura acasa,pusa in dilema de o ceapa si sa o suni pe maica-ta sa-ti spuna cum sa o tai.
Prostie e sa crezi ca mai e cineva ca tine,ca mai exista oameni pasionati,ca mai exista speranta.Nu mai exista nimic.Speranta,sansa,viitorul,ti le faci tu.
Prostia e sa nu-ti lasi fiul sa-si faca bucataria alipita de casa,ci tocmai in fundul gradinii ca sa i se raceasca oala de ciorba iarna,cand patineaza artistic pe gheata a o aduca in casa.
Prostia e sa fi retardat,neinformat,ignorant,rauvoitor,incapabil si sa "te infigi cu ea-n mal",asa pe romaneste,ca tu ai dreptate cand gresesti amarnic.
Prostia e sa nu fi in stare sa spui o singura propozitie din capul tau si sa repeti in mod stupid ce spun altii enervandu-i.
Prostia e sa crezi ca o fiinta de sus te priveste la orice pas,dar si sa crezi ca nu mai e nimeni ca tine,extraordinar de bun,de inteligent,de bland,de simtitor,de capabil de etc.
Prostia e sa crezi ca mai exista lucruri bune in lume,doar pentru ca-s vii in sufletul tau.Naivitatea e uneori prostie si te costa.Mult deseori.
Prostia e sa crezi ca iubesti prea mult,dar si sa traiesti neiubind deloc.Prostia e sa traiesti fara sa stii incotro te indrepti,dar uneori si cand te indrepti spre un scop si-ti pierzi sufletul si motivatia pe drum.E un drum mort.Te duci la pieire singur.
Nu innebunesti in lumea asta printre prosti,raspanditi ca molima pe planeta deoarece mai gasesti si oameni buni,destepti,rari ce-i drept,cu care e o placere sa petreci orele,doar ascultandu-i,poate si cu gura cascata.Sunt fascinanti.Sufletul lor,ideile lor,modul de a vedea lumea e fascinant si te fac pentru cateva clipe sa uiti de prostie si de adeptii sai fideli.

Oamenii destepti sunt rari,dar extraordinari.Sclipesc in multime cu fetele lor blajine,atat de obisnuite cand nu au asociate sunetele unor cuvinte marete.