Momente de viata

Stii cat timp am fost timida,emotiva,introvertita?18 ani.Unii fac inchisoare 18 ani.Eu am fost tintuita in lipsa de curaj atata amar de timp.
Stii ce m-a facut sa ma schimb?Mi s-au deschis ochii si urechile cand mama a avut o criza.Atunci mi-am dat seama ca centrul universului meu nu eram eu,ci mama.O frica teribila mi-a inghetat sangele in vene si m-a facut sa-mi exprim mai usor sentimentele.Astfel am putut sa le arat celor din jurul meu cat de importanti sunt pentru mine.Era doar primul pas de la dezghetarea unui suflet asa-zis inghetat.Atunci am realizat ca fara ea sunt nimic si am nevoie sa fie langa mien multi ani de-aici incolo,ca am nevoie de grija ei,de sfaturile ei intelepte.
Am fost la banchet la Bran 3 zile.Nu stiu sa spun din ce motiv am varsat dupa fiecare masa.Grija colegilor mi s-a parut artificiala sau pur si simplu insuficienta pentru sufletul meu plapand,flamand de atentie.Am sunat acasa intr-un moment cand eram singura si plangand i-am zis mamei cat de rau era sa fiu acolo singura si ca atunci vedeam cat de mult conteaza sa aiba cineva grija de mine,sa se intereseze de starea mea.E greu sa gasesti 1-2-3 persoane carora sa le pese de tine.
Cu totii avem nevoie de grija,de tandrete,de atentie.
Suntem fiinte sociale,cu nevoi complexe.
Mama m-a format,m-a indrumat,mi-a dat cei mai frumosi ani din viata ei.Din cauza mea a pierdut 20 ani de pe cartea de munca.Desi nu spun multe,tin enorm la ea si nu stiu ce as face daca i s-ar intampla ceva rau.

O alta persoana care m-a ajutat sa fiu mai sociabila,care m-a schimbat radical,m-a facut sa fiu mai relaxata,mai pregatita pentru viata din afara unviersului cartilor mele,este colega de banca dintr-a 12-a.Un geaman optimist,sociabil,bun,bland,atent care a avut o importanta majora in definirea personalitatii mele si pe care nu il voi uita niciodata.Desi drumurile noastre s-au despartit,pastrez cea mai frumoasa amintire din liceu,perioada in care am stat impreuna,ca doua surori.
O noua viata incepea atunci.Ea m-a indrumat,m-a sustinut,mi-a fost alaturi in momente grele ale vietii mele.
La naiba,am mancat dintr-o lipie amandoua un an intreg.Faceam cu schimbul care sa o ia.O zi eu,o zi ea.Eu aduceam mere de la mamaia si mancam cu ea,ea imi dadea prajituri facute de bunica-sa.
Deseori in ultima vreme am spus ca cel mai bun lucru pe care l-am facut vreodata pentru mine a fost sa ma mut de la real la uman.Am scos o medie mare la bac,datorita careia am ajuns la buget la facultate si astept cu sufletul la gura sa vad daca iau bursa.Da,am luat!Imi vine sa urlu de bucurie!
Am zis de mai mult timp ca la prima bursa,primul lucru pe care il fac este sa-mi cumpar un corp pentru minunatele mele carti.

Cum m-am schimbat?Am devenit mai comunicativa,mai vesela,mai optimista,ma curajoasa si mai increzatoare in fortele proprii.Desi am o ambitie de fier,am avut nevoie mereu de cineva mai puternic,mai curajos decat mine,mai expansiv,pentru a ma impinge de la spate si incuraja mereu.
Nu prea imi vad calitatile si nici aptitudinile,de aceea am nevoie de cineva care sa ma aprecieze,sa ma laude,sa ma ridice cand greutatile vietii ma doboara.

Sunt foarte bucuroasa ca m-am schimbat:leg prietenii mai usor,am curaj sa intreb pentru informatii,ma avant in lucruri de care fugeam mai demult.