Am citit ieri "Vrajitorul".
Desi cu aspect de carticica,o carte mare,demna de literatura ruseasca.El,un om de aproape 40ani se indragosteste de o fetita de 12 ani.O dorinta bolnavicioasa arde mocnit in el.Joaca un rol dublu,intra in viata mamei bolnave a fetitei si se casatoreste cu ea pentru a fi langa fetita la moartea mamei.Autorul prezinta toate gandurile personajului,planul de a o omori,teama de a nu-si trada adevaratele intentii,asemanator cu drama lui Rodia din Crima si pedeapsa.Suspans la orice pas.Poate parea greoaie,dar e incarcata de idei.La moartea mamei,se duce si ia fata de la cea care o crestea si merge la un hotel.Aici,dupa ce adoarme incearca sa o violeze.Autorul surprinde toate gesturile,meticulozitatea cu care isi face un alibi,gandurile bolnave,care repugna cititorului.El vede fetita ca "iubita lui".Omul e bolnav.Nu se poate ca o copila de 12 ani pe patine,fara forme,fara idei,fara farmecele feminine specifice adolescentei sa farmece un barbat incat sa o urmareasca,sa ii intre in viata fortat.La un moment dat vorbea despre cum o sa o izoleze de lume,sa traiasca doar cu el,sa fie imprejmuit conacul de un zid inalt,fata sa nu vorbeasca cu nimeni ca i-ar putea spune ceva despre relatia lor.In unele momente vorbea porcos despre ea,cum o sa umble ea goala prin casa,de parca ar fi fost o femeie cu forme,o femeie frumoasa,buna cum ar zice altii.E bolnav.M-a socat,m-a oripilat.Cartea in sine ramane o lectura buna,o idee de carte buna,profunda din care ai ce invata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai fost aici?Scrie 2 cuvinte.