Cand am urcat in autobuz si i-am vazut ochii albastri pe o fata blonda si plina de alunite, am zis ca lesin. Abia am gasit puterea sa merg pana pe canapeaua pe care era el. M-a sarutat asa, din prima. Imi venea sa ii trag o palma, dar ma vedea lumea din satul lui.
Vorba lui: "Se lasa ori cu un sarut, ori cu o palma". A avut noroc, nu aveam palme de dat cand l-am vazut. Am coborat si m-a luat de mana. Era atat de natural de parca el e obisnuit sa mearga doar de mana cuiva. Cu aproape 25 cm mai inalt decat mine, ma simt mica, vulnerabila si pe tocuri.
Am mers sa ne plimbam. Inca ma simteam ciudat tinandu-l de mana. Nu din cauza lui, ci din cauza ca de 2 ani nu m-am mai afisat cu cineva in public. Mai ales ca era asa dragut ca el. Nu atat de destept pe cat as fi vrut eu, dar atent, bland, indragostit pana peste cap de "ciocolata lui" mica si iubibila.
Am stat 4 ore pe o banca in bratele lui. Nu imi mai trebuia nimic. Avea cel mai inocent, mai frumos, mai alb zambet pe care l-am vazut la un baiat. Inca asteptam sa imi dea drumul din brate ca sa scoata o tigara si sa fumeze, dar el nu fumeaza. Inca ma asteptam sa se intample ceva aiurea.
Nu ma mai saturam sa-l privesc, sa-l sarut, sa ma pierd in ochii lui, cand am observat ceva ciudat. Stiam eu ca e ceva in neregula: daca te uitai atent, asa cum ma uit eu de obicei la un om, observai ca ii lipseste un dinte exact unde i se largeste zambetul. Am simtit ca ma ia cu ameteala. Cum sa ies cu tipul asta pe strada cand nu are un dinte? Sa nu il fac sa zambeasca? El ma face sa ma simt ca o floricica si eu sa il tin serios si trist? Nu se poate asa ceva!
Daca el a putut aprinde in mine o scanteie care se voia de mult timp stinsa si udata cu lacrimi, atunci eu trebuie sa il ajut. I-am zis de stomatologie. Nu ma asteptam ca un urias ca el, cu mainile lui imense si calde, sa te teama de dentist. Pentru ca ma declar mama a ranitilor si a copiilor orfani, dar isteti, dar si o iubita iubitoare, mai ales de blonzi romantici si atenti, am decis sa ii propun sa isi faca un implant dentar. El, mai panicat ca mine cand e vorba de mers la dentist, mai ales cand e vorba de o procedura care dureaza si doare, a zis ca merge cu o jumatate de gura. Eu i-am zis ca merg cu el si il tin de mana chiar la dentista mea. E o femeie atenta si draguta, raraita si cu o manuta de milioane, usoara ca o pana.
Sa vezi ca data urmatoare cand ne-am vazut l-am strans tare de mana mare cand mergeam spre blocul in care dentista are cabinetul. Era asa panicat, dar voia sa nu arate asta. Schita zambete fortate si false. Ii simteam frica in sudoarea palmei. L-am linistit si l-am incurajat. Era doar un copil mai mare si eu trebuia sa am grija de el asa cum avea si el de mine.
Totul a decurs ca la carte. Dentista s-a aratat incantata de noul pacient, el a scapat de frica in momentul cand a vazut ca ii sunt alaturi in orice moment, iar ea si-a facut treaba foarte bine. In doua saptamani uriasul meu drag avea un zambet nou-nout, parea mai frumos decat prima data, iar eu ma mandream cu el de parca frumusetea lui era opera mea de arta.
Ador oamenii cu buze frumoase, cu zambete frumoase, dar mai ales cu dinti frumosi si sanatosi. Daca natura te-a lasat fara dinti, un implant dentar care sa dea senzatia unui zambet cat mai natural e tot ce iti trebuie. Apreciez oamenii frumosi din nastere, dar mai mult apreciez lucrurile sau lucrarile facute de o mana profesionista intr-un mod profesionist.
Pentru ca iubirea e mai mult decat privire incinsa, mai mult decat atingere de foc, mai mult decat zambete inocente. E vorba de doi oameni frumosi care se iubesc frumos si carora nu le e teama sa se sarute si sa isi afiseze dragostea in public. Nu e indecent sa ti se citeasca in pupile sau in dinti iubirea, e indecent ceea ce faci in numele iubirii si pentru iubire. Tu decizi unde setezi limita, dar eu stiu ca un dinte fals nu ma va impedica sa iubesc un om adevarat, autentic in sentimente si atat de frumos pe dinafara cat e pe dinauntru.
Inca ma uit la pozele cu noi si ma minunez de buzele tale, de ochii tai, de dintii tai frumosi, impecabil de albi. Inca astept sa te revad si sa ma pierd in bratele tale. Grijile mele sa fie si ale tale, sa ma dezbrac de temeri la o cafea de 5 ore cu tine alaturi. Sa rad, sa vorbesc, sa te iubesc asa cum numai eu stiu sa o fac.
De ce? Pentru ca meriti tot ce e mai bun, pentru ca imi oferi tot ce e mai bun, pentru ca ma rasfeti si pentru ca imi apreciezi munca si eforturile. Pentru ca eu sunt un om mai bun cand sunt cu tine si as vrea sa fiu asa mereu.
Ti-am zis ca o sa te fac un domn, dar tu deja ma faci sa ma simt doamna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai fost aici?Scrie 2 cuvinte.