Eu,da.Acum 4 ani.Mi-a placut la nebunie.Eliade scrie extraordinar de bine!
O puteti citi online aici.
Pentru cei care nu au citit-o,pun urmatoarea descriere:
Domnisoara Christina de Mircea Eliade Domnisoara Christina, roman fantastic si erotic, a aparut in anul 1936. Eugen Simion motiveaza in Postfata volumului La umbra unui crin Proza fantastica V (Editura Fundatiei Culturale Romne, Bucuresti, 1992) reluarea unui plan din 1980, a lui Mircea Eliade de a publica cele 24 naratiuni fantastice, incepnd cu Domnisoara Christina si sfrsind cu La umbra unui crin, scrise intre 19361982. Tot in postfata mentionata, Eugen Simion face unele precizari interesante in legatura cu multiplele axe si nivele stilistice ale receptarii prozei lui Mircea Eliade de catre critica din deceniul patru.
In nuvela lui Mircea Eliade, cea care incearca atingerea absolutului este femeia Domnisoara Christina, care, de pe celalalt tarm, incearca aventura destinului cu Egor reprezentnd tarmul vietii, al muritorilor. Pe punctul de a-si exercita influenta malefica, nefasta asupra lui Egor, aventura esueaza. La conacul familiei Moscu, din Cmpia Dunarii, se intmpla lucruri extraordinare, cum ar fi: pieirea peste noapte a vitelor slabite, a servitorilor; Simina, fetita cea mica, se comporta ca o vrajitoare; Sanda, fata cea mare si doamna Moscu au stari ciudate; oaspetii care sosesc la conac: pictorul Egor Paschievici si arheologul Nazarie (simboluri ale imaginarului si ratiunii) simt o atmosfera apasatoare. Sanda, fiica mare a doamnei Moscu, studenta la Bucuresti, este indragostita de Egor, drept pentru care il si invitase la conacul mamei ei vaduva. Conacul era insa bntuit de o strigoaica, domnisoara Christina, sora doamnei Moscu, omorta in timpul Rascoalei din 1907. Dupa cina, Egor si Nazarie, in timp ce stau de vorba in ca-mera lui Egor simt prezenta unui strigoi ce umbla fara a fi vazut. Intr-un moment de mare groaza care-i incearca pe cei doi, sorbira din paharele de coniac, pentru ca nu era usor: Sa simti cum cineva se apropie de tine si se pregateste sa te asculte, cineva pe care nu-l vezi, dar a carui prezenta o simti in bataia sngelui si o recunosti in sclipirea ochilor vecinului tau Simina, care detinea o forta speciala, insista ca Egor sa fie lasat singur. Asa a avut loc a doua intlnire a celor doi, de data aceasta in camera Christinei, camera in care exista un splendid tablou al acesteia pictat de celebrul Mirea, Simina accentund parca atmosfera apasatoare, prin ceea ce spune: Dar lui tanti Christina i-ar place sa mai fie o data pictata Pictorul Egor cade prada pasiunii erotice a domnisoarei. Christina aparandu-i din nou in vis, somnul devine un cosmar si din toti ce-i care-i apar in vis Christina domina. Insetata de iubire, capata infatisarea unui zburator, dar feminin, care, ca si strigoiul, apare noaptea. Asadar, aparand in odaia lui Egor, recunoscand fiecare obiect, intr-o lumina ciudata care nu era nici de zi, nici lumina de lampa, Christina se manifesta nu ca nemuritoare si rece, ci insetata de aventura, de dragoste:
"De cand te astept, sopti din nou domnisoara Christina, de cand astept un barbat ca tine, un barbat frumos si tanar Apropiindu-se de Egor, acesta simte un insuportabil parfum de violete si, incearca sa se dea un pas inapoi, dar Christina il apuca de brat retinandu-l; ii spune: Nu fugi de mine, Egor si noteaza scriitorul: nu-i era teama ca sta de vorba cu o moarta, ci il stanjenea apropierea ei prea calda, parfumul prea puternic de violete, rasuflarea atat de feminina."
Prin dialogul celor doi se realizeaza o splendida caracterizare a celor doua pesonaje: prin vorbire, gestica, imagini olfactive, scriitorul dovedindu-se a fi un mare creator de atmosfera si un subtil psiholog. Iata portretul lui Egor surprins de Christina: Ce frumos esti, ce palid () Ce frumos esti cnd zmbesti Christina se apropie de pat, il priveste lung pe Egor, parnd ca se lupta cu sine, ca incearca sa-si stapneasca o pornire oarba puternica. Isi musca buzele. Iata si reactia muritorului: Egor incepea sa se mire ca sta att de linistit alaturi de o moarta. Dar continua: ce bine ca toate lucrurile acestea se intmpla in vis Prin detaliile din urmatorul fragment completam portretul Christinei, dar si pe cel al lui Egor: Isi scoase alene o manusa si o azvrli peste capul lui Egor, pe masuta de alaturi. Mirosea acum mai puternic a violete. Ce gust prost, sa te parfumezi intr-un asemena hal Simti deodata o mna calda mngindu-l pe oraz. Tot sngele i se scurse in vene; caci senzatia acelei mini calde si totusi de o caldura nefireasca, inumana era ingrozitoare. Egor voi sa strige de teroare, dar nu mai gasi nici o forta, glasul i se stinse in gtlej. Prin interventia obsedanta, Christina incearca sa-l linisteasca:
"Nu te speria, dragostea mea, sopti atunci Christina. Nu-ti voi face nimic. Tie nu-ti voi face nimic. Pe tine te voi iubi numai"
Parfumul de violete, manusa aruncata, rostirea versurilor din Luceafarul eminescian poetul favorit al Christinei sunt dovezi ale planului concret, plan care, de fapt, genereaza fantasticul, dnd senzatia existentei personajului din vis. Versurile sunt rostite melodios, mai ritmat, intarind ideea iubirii unui muritor: Ma dor de crudul tau amor / A pieptului meu coarde / Si ochi mari si grei ma dor, / Privirea ta ma arde Christina Vorbea incet, rar, uneori cu multa melancolie in glas. Il privea nesatioasa, infometata. Si totusi in ochi ei sticlosi se aduna cteodata o umbra de infinita tristete. Avertizndu-l; sa nu-i fie teama de ea, Christina rosteste si mai obsesiv: Cu tine ma voi purta altfel Sngele tau mi-e prea scump, dragul meu De aici, din lumea mea, eu voi veni in fiecare noapte la tine Sa nu-ti fie teama, Egor, sa crezi in mine Refuznd iubirea, Egor iese din transa. Dupa ce descopera sangele care clocoteste in rana Christinei, Egor isi confirma ideea ca partenera sa este moarta si ruptura definitiva se produce, nu inainte, insa, ca domnisoarea Christina sa rosteasca un soi de blestem:
"Ma vei cauta o viata intreaga, Egor, fara sa ma gasesti! Vei pieri de dorul meu si vei muri tanar, ducnd in mormant suvita asta de par Trezindu-se din halucinatie, Egor rastoarna lampa, producand un mare incendiu la conac. El rupe portretul Christinei pictat de Mirea. In pivnita o gaseste pe Simina lipsita de vlaga, culcata pe pamantul pe care l-a rascolit cu unghiile si, potrivit traditiei, populare, infige un fier de plug in trupul Christinei, sub obsesia unui glas care-l striga: Egor! Egor! Intoarse ochii. Nu era nimeni. Ramase singur, pentru totdeauna singur. Niciodata nu o va mai intalni, niciodata nu-l va mai tulbura parfumul ei de violete, si gura insangerata nu-i va mai sorbi rasuflarea."
Christina se defineste din perspectiva unei distinctii, rafinament, melancolie, privire sticloasa, mana calda, tristete in ochi, admiratie, iubire, tandrete, dar si o oarecare ambiguitate intre vampiric si erotic. Celalalt erou, Egor, traieste o experienta tragica, dramatica, pentru ca tragismul are doua surse: depasirea limitelor spre absolut si pedepsirea eroului ca in cazul lui Dionis, si nedepasirea acestor limite, care te fac sa nu mai fii om.
Filmul a fost ecranizat prima data in 1992.Puteti vedea filmul pe youtube,chiar aici:
Are 109 minute,dar merita!
In 2013 a aparut un nou trailer,deci trebuie sa ne asteptam la o ecranizare mai buna,cu o calitate a imaginii superioara.
Il puteti viziona aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai fost aici?Scrie 2 cuvinte.