Stories have a happy-end

S-a intamplat prea repede. Inca nu mi-am revenit. Credeam ca va fi doar inca o dezamagire. 
Cand am urcat in autobuz si i-am vazut ochii albastri pe o fata blonda si plina de alunite, am zis ca lesin. Abia am gasit puterea sa merg pana pe canapeaua pe care era el. M-a sarutat asa, din prima. Imi venea sa ii trag o palma, dar ma vedea lumea din satul lui.

Vorba lui: "Se lasa ori cu un sarut, ori cu o palma". A avut noroc, nu aveam palme de dat cand l-am vazut. Am coborat si m-a luat de mana. Era atat de natural de parca el e obisnuit sa mearga doar de mana cuiva. Cu aproape 25 cm mai inalt decat mine, ma simt mica, vulnerabila si pe tocuri. 

Am mers sa ne plimbam. Inca ma simteam ciudat tinandu-l de mana. Nu din cauza lui, ci din cauza ca de 2 ani nu m-am mai afisat cu cineva in public. Mai ales ca era asa dragut ca el. Nu atat de destept pe cat as fi vrut eu, dar atent, bland, indragostit pana peste cap de "ciocolata lui" mica si iubibila. 

Am stat 4 ore pe o banca in bratele lui. Nu imi mai trebuia nimic. Avea cel mai inocent, mai frumos, mai alb zambet pe care l-am vazut la un baiat. Inca asteptam sa imi dea drumul din brate ca sa scoata o tigara si sa fumeze, dar el nu fumeaza. Inca ma asteptam sa se intample ceva aiurea. 

Nu ma mai saturam sa-l privesc, sa-l sarut, sa ma pierd in ochii lui, cand am observat ceva ciudat. Stiam eu ca e ceva in neregula: daca te uitai atent, asa cum ma uit eu de obicei la un om, observai ca ii lipseste un dinte exact unde i se largeste zambetul. Am simtit ca ma ia cu ameteala. Cum sa ies cu tipul asta pe strada cand nu are un dinte? Sa nu il fac sa zambeasca? El ma face sa ma simt ca o floricica si eu sa il tin serios si trist? Nu se poate asa ceva!

Daca el a putut aprinde in mine o scanteie care se voia de mult timp stinsa si udata cu lacrimi, atunci eu trebuie sa il ajut. I-am zis de stomatologie. Nu ma asteptam ca un urias ca el, cu mainile lui imense si calde, sa te teama de dentist. Pentru ca ma declar mama a ranitilor si a copiilor orfani, dar isteti, dar si o iubita iubitoare, mai ales de blonzi romantici si atenti, am decis sa ii propun sa isi faca un implant dentar. El, mai panicat ca mine cand e vorba de mers la dentist, mai ales cand e vorba de o procedura care dureaza si doare, a zis ca merge cu o jumatate de gura. Eu i-am zis ca merg cu el si il tin de mana chiar la dentista mea. E o femeie atenta si draguta, raraita si cu o manuta de milioane, usoara ca o pana. 

Sa vezi ca data urmatoare cand ne-am vazut l-am strans tare de mana mare cand mergeam spre blocul in care dentista are cabinetul. Era asa panicat, dar voia sa nu arate asta. Schita zambete fortate si false. Ii simteam frica in sudoarea palmei. L-am linistit si l-am incurajat. Era doar un copil mai mare si eu trebuia sa am grija de el asa cum avea si el de mine. 

Totul a decurs ca la carte. Dentista s-a aratat incantata de noul pacient, el a scapat de frica in momentul cand a vazut ca ii sunt alaturi in orice moment, iar ea si-a facut treaba foarte bine. In doua saptamani uriasul meu drag avea un zambet nou-nout, parea mai frumos decat prima data, iar eu ma mandream cu el de parca frumusetea lui era opera mea de arta. 

Ador oamenii cu buze frumoase, cu zambete frumoase, dar mai ales cu dinti frumosi si sanatosi. Daca natura te-a lasat fara dinti, un implant dentar care sa dea senzatia unui zambet cat mai natural e tot ce iti trebuie. Apreciez oamenii frumosi din nastere, dar mai mult apreciez lucrurile sau lucrarile facute de o mana profesionista intr-un mod profesionist. 

Pentru ca iubirea e mai mult decat privire incinsa, mai mult decat atingere de foc, mai mult decat zambete inocente. E vorba de doi oameni frumosi care se iubesc frumos si carora nu le e teama sa se sarute si sa isi afiseze dragostea in public. Nu e indecent sa ti se citeasca in pupile sau in dinti iubirea, e indecent ceea ce faci in numele iubirii si pentru iubire. Tu decizi unde setezi limita, dar eu stiu ca un dinte fals nu ma va impedica sa iubesc un om adevarat, autentic in sentimente si atat de frumos pe dinafara cat e pe dinauntru. 

Inca ma uit la pozele cu noi si ma minunez de buzele tale, de ochii tai, de dintii tai frumosi, impecabil de albi. Inca astept sa te revad si sa ma pierd in bratele tale. Grijile mele sa fie si ale tale, sa ma dezbrac de temeri la o cafea de 5 ore cu tine alaturi. Sa rad, sa vorbesc, sa te iubesc asa cum numai eu stiu sa o fac.

De ce? Pentru ca meriti tot ce e mai bun, pentru ca imi oferi tot ce e mai bun, pentru ca ma rasfeti si pentru ca imi apreciezi munca si eforturile. Pentru ca eu sunt un om mai bun cand sunt cu tine si as vrea sa fiu asa mereu.

Ti-am zis ca o sa te fac un domn, dar tu deja ma faci sa ma simt doamna! 

Cadouri de Craciun...

Ne aflam in luna decembrie.Prin oras deja au aparut instalatii prin pomi,pe autobuze licaresc mesaje ca "Sarbatori fericite!",iar sus pe intrarea profesorillor de la facultate scrie "La multi ani 2013!".Desi nu avem zapada,se simte deja atmosfera sarbatorilor.Supermarketurile au inceput sa aduca obiecte festive si oferte pentru orice buzunar.De fiecare data cand ma duc la magazin,ma innebuneste mirosul de mandarine.Pentru mine mirosul lor este sinonim cu Craciunul.Ma gandesc automat la masa de Craciun,la colindatori,la un weekend petrecut alaturi de cel drag si la cadouri.Da,cadouri.

Nu am primit prea des cadouri.De obicei venea sigur unul de ziua mea sau de mos Craciun.Incepusem sa cred ca nu merit sau chiar sunt o persoana rea la suflet,de nimeni nu se gandeste sa-mi faca o bucurie sau sa ma rasplateasca,cumva.Nu este asa.Faza era ca in afara de parinti,nu aveam pe nimeni prea apropiat si acestia nu aveau prea multi bani.De fapt,familia mea nu are niciodata bani destui de sarbatori.Mici sau mari,atentii sau obiecte de mult timp asteptate,cadourile produc intotdeauna o mare bucurie si emotia desfacerii unui cadou face cat o mie de clipe linistite.

Daca anii trecuti gandeam ca orice as primi,voi fii multumita si recunoscatoare,anul asta s-a schimbat ceva: mi-am definitivat personalitatea,stiu cine sunt si ce-mi doresc si am regasit placerea lecturii si a compunerii de poezii.Anul asta imi doresc doua lucruri:primul,sa imi cumpere ai mei o biblioteca noua pentru ca cele doua rafturi au devenit neincapatoare pentru minunatele mele carti si al doilea,sa vina tata acasa sanatos si sa avem un Craciun minunat impreuna.Cand traiau bunicii,la noi in casa,in curte,nu exista magia sau linistea sarbatorilor de iarna.Chiar in ziua de Craciun,tataia se lua la cearta cu tata sau mama.Ne pierea tot cheful,ne striga sa plecam cu chirie si Craciunul nostru era distrus.Acum ca am ramas doar noi 3,triunghiul perfect,ne intelegem perfect si sarbatorile au alt aspect.Nu am nevoie de nimic material.Ambele lucruri sunt strict pentru sufletul meu:biblioteca pentru sufletul meu de cititor inrait si intoarcerea tatalui pentru sufletul meu de copil care inca are nevoie de atentie si protectie pentru a fii linistit.

Nu exista fericire cand sufletul ti-e trist sau pustiit,cand ai o durere sau ceva pe suflet.Fiecare zi trece greu si abia astept clipa in care aceste doua dorinte mi se vor implini.Poate unii vor rade,dar eu asta simt si asta imi doresc.

Bani vreau,dar o sa am.O sa muncesc si o sa am.Cu ei o sa calatoresc si o sa-mi cumpar cartile scrise in acel desire liste pe care am inceput sa-l scriu acum vreo 2 luni si se tot lungeste.Deja este kilometric.Banii se pot face oricand,oricum,dar linistea sufleteasca nu se cumpara.Ador sa citesc si nu imi place sa vad nici macar un colt indoit al cartilor mele si de aceea imi doresc mult o biblioteca in care sa stea comod,frumos.
Presimt ca sarbatorile astea o sa fie mai frumoase ca oricand pentru ca eu,anul asta,mi-am descoperit sensibilitatea,inteleg oamenii mai bine,am invatat cum sa las de la mine ca sa ne intelegem mai bine,eu m-am schimbat:mi-am scos la suprafata sufletul!

Concluzionand,cadourile de Craciun au rolul de a linisti sufletele zbuciumate,care au nevoie de confirmari ale iubirii sau atentiei celor din jur sau care isi doresc de mult timp un anumit lucru.Pentru a fi linistita si multumita anul asta imi doresc o biblioteca noua si familia reintregita.Ziua mea incheie sirul sarbatorilor de iarna si consider ca orice cadou primit este cadou si de Mos Craciun si pentru ziua mea,7 ianuarie cand voi implini o frumusica varsta.

Sper ca fiecare om de pe planeta sa primeasca macar doua Cadouri de Craciun de la cei dragi,asta inseamna ca cel putin doua persoane sa tina la el si sa doreasca sa-i aduca un zambet larg si sincer pe buze.

Sarbatori fericite si lumina iubirii in suflete!