ERIA

Eria. Dezvaluiri si Eria. Perspective sunt doua carti care m-au fascinat. Doua carti diferite ca stil, dar care se completeaza reciproc. Cea de-a doua lumineaza intunericul din prima sau intareste misterul, oricum ar fi te face sa vrei sa citesti urmatoarea pagina.

Am observat crearea unui stil nou, un fel de actiune fara actiune. Un stil punk amestecat cu modernism, fictiunea, science-fiction, dar si filosofie. Nu e usor de incadrat in vreun gen sau curent, de aceea nu o sa aleg unul singur.

In prima carte, Eria. Dezvaluiri, personajul principal Eria era singura. O orfana a carei viata s-a schimbat total inainte sa implineasca 18 ani. Cea de-a doua carte o arata ca figura principala a unui grup de oameni, toti sunt legati de ea, toti o vor: vie sau moarta. Raul are forme nedefinite, scenele de omor sunt scurte, dar captivante. Iti dau fiori pe sira spinarii. Langa Eria, in umbra sau in dreapta sa, apare Timothy, un preot inocent care devine un simplu muritor, pacatos si temator.

Din punctul meu de vedere Eria este rece, impersonala, parca nu ar fi om. Asa parea in primul volum. In cel de-al doilea este o tanara care vrea sa fie independenta, dar sa isi protejeze fratele. Se ataseaza de Timothy, pe care l-a angajat sub o amenintare cu moartea, dar si de Andy, politistul a carei viata a distrus-o (asa zice el), omul care vrea sa se culce cu ea la fel de mult cat vrea sa o omoare. E un amestec ciudat de dorinta si ura. Un amestec periculos care nu ii da voie sa ia nicio decizie, de aceea se multumeste doar sa fie in viata ei.

Eria pare o fiinta mitica, misterioasa, magica, exuberanta. O combinatie de Sookie si Otilia. Capabila de bine, dar cel mai mult de rau. Nu simte remuscari la crimele pe care le considera ca ar face un bine celorlalti. Raskolnikov feminin. Nu are temeri, nici stapan. Actioneaza singura si sigura pe ea.

Vorbesc despre o serie de carti care se soarbe cu o sete de cunoastere: vrei sa stii mai mult despre personaje, despre trecutul lor, dar si despre ce vor face in viitor. Neprevazutul bate la usa si te trezesti ca se rastoarna situatia exact cand te prinsesei despre ce e vorba. Vrei sa vezi mai bine umanul din fiecare personaj, cand te socheaza cu brutalitati. Raul si binele se impletesc asa de bine incat nu mai stii de partea cui esti sau pe cine placi. Ai o senzatie continua ca nu vrei sa se termine.
Raul nu are o prezenta bine definita. Se vorbeste despre el, dar cand apare nu sperie. E ca o fantasma despre care nu stii daca sa crezi ca exista sau nu. Te sperie teama ca ar putea sa te omoare cineva. E un fior ca oricine poate fi omorat subit de cineva din ceata.

Vorbim de o lume de zei. Niciunul nu e 100% uman, fiecare are puteri si abilitati deosebite. Timothy exorcizeaza demoni, Eria poate vindeca, Andy se transforma in lup, iar raul are forme nenumarate. Oamenii normali au disparut din peisaj. Totul sta sub semnul magicului si nu stii daca esti in Domnisoara Christina, La tiganci sau daca omori vampiri cu Sookie. O combinatie de senzatii stranii iti zapacesc simturile. O senzatie geniala!

Intorsaturi de situatie la tot pasul si un final neasteptat!
Abia astept urmatorul volum!

Multumesc, Gabrielle Guvenel pentru o experienta minunata!