Pagini

duminică, 17 martie 2013

Recenzie Femeia nisipurilor de Kobo Abe

Am citit aceasta carte in aceeasi perioada cu Eseu despre orbire.M-au tulburat deopotriva de mult.Erau primele carti geniale pe care le citeam.Ce fusese inainte si cateva dupa,nu le-au egalat.Niciun fior,nimic nu se ridica la standardele mele inalte.

Credeam ca toate cartile ma vor emotiona in acelasi fel.De fapt,nu orice carte emotioneaza,nu orice carte te face sa intri in pielea personajului,uneori nu-l intelegi,il dezaprobi si asa arunci cartea cat colo.Sa revenim.

Aceasta carte este o revolutie.Un om este rapit:in mod barbar si primitiv motivul retinerii lui intr-o groapa imensa cu nisip este forta masculina de care dispune si pe care o poate folosi ca sa dea la lopata nisipul.omul asta e transparent,de aia Kobo Abe nici nu-i da nume,poate fi orcine,putem fi toti el.Colectionar de insecte,un tip plicticos care pare ca traieste fara sa vada unde il duce viata sau nu il duce cam nicaieri:evenimente noi nu exista.Ni se spune ca are o sotie,dar nu ni se spune daca tine la ea sau alt aspect al vietii familiale.Pleaca singur sa caute o specie rara de paianjen.E uimit sa il gaseasca intr-o zona nisipoasa.Pierde autobuzul si la ajutorul unui satean prietenos accepta sa fie cazat in groapa la o femeie vaduva pana a doua zi.Misterul pluteste in aer si simteam ca ceva groaznic se va intampla.Femeia ii da supa de peste sa manance in timp ce-i tine deasupra capului o umbrela de hartie sa nu-i pice nisip in ciorba.Nisipul se infiltreaza pretutindeni.

Femeia doarme dezbracata pentru a nu i se mai lipi mult nisip de corp.Il imbie pe om cu formele ei si il intriga cand ii da de inteles ca nu o sa mai plece de acolo.El nu intelege ca groapa aia e fara iesire.Oamenii de acolo traiesc pentru ca noaptea dau nisipul dintr-o parte intr-alta pentru ca ziua sa nu le darame umilele colibe.Barbatul fusese adus aici pentru ca era nevoie de o mana barbateasca:fara el coliba ar fi fost inghitita de nisip si odata cu ea si celelalte colibe disparand intregul sat.Oamenii astia nu au nici macar apa cat le-ar trebui.Primarul satului si alti oameni sus-pusi nu locuiesc in groapa,dar ii supravegheaza pe sateni sa nu iasa de aici.Au pus chiar o scara de funie pe un versant pe care o iau la o anumita ora.

Omul e prins aici.Cand incearca sa fuga,cand se trezeste omul din el,e prea tarziu:e sortit sa traiasca aici.La inceput o ajuta pe femeie fara sa zica nimic,apoi se impotriveste si incearca orice metoda sa scape de acolo.Asistam la o trezire a unui om ce traiese in letargie,in nepasare.Desi nu a avut o viata extraordinara afara,vrea sa iasa,sa se salveze.Il va dpe om cum se framanta,cum o sechestreaz ape femeie in casa,doar-doar va veni cineva sa o salveze si el va reusi sa scape.E disperat:e de acord chiar sa se culce cu femeia aceea in fata satenilor de afara ca sa il lase cateva ore sa iasa de acolo.Femeia fuge si planul nu ii iese.La un moment dat se resemneaza.O ajuta pe femeie,se cam indragosteste de ea.

Ea ramane insarcinata.In ultimele zile de sarcina incepe sa se simta rau:avea sarcina extrauterina si trebuia dusa de urgenta la un spital sau mureau amandoi,ea si copilul.Satenii se lasa induplecati si accepta sa o duca la spital intr-o roaba.Lasat nesupravegheata,are ocazia sa fuga,dar unde sa fuga?De cine sa fuga?Cine il asteapta acasa:Trecusera 7 ani de la disparitia sa.In afara de un articol intr-un ziar,nimeni nu s-a interesat de el.Pentru prima oara e fericit cu viata pe care o duce si alege sa ramana cu femeia care ii va darui un copil.Lupta din cartea asta a facut toata spuma.