In prag de zi tu ma blestemi
Sa fac pacate de mult uitate
Invarti cutitu-n rana vindecata
Nu ma mai uit in umbra ta
Cand zgomotos,urandu-ma te-ndepartezi
Dar iar ma-nteapa inima
Nu stiu de ce,chiar nu ma enervez.
Si stau asa,cu ghimpi in piept
Ore in sir,incerc vorbele sa-mi indrept
Oare nu trebuia sa-i spun?
Si ce-as fi castigat?Comemorare postum?
De ce mi-e greu sa te vad cum pleci
Cand eu din suflet de mult te-am gonit?
De ce in suferinta optimismul mi-l ineci?
De ce el nu a mai venit?
M-am saturat sa sufar in tacere
Sa ma dezamagesti la nesfarsit
Am crezut ca nu merit de nu primesc,miere
Ci doar venin,amarnic indulcit...
Am crezut ca sunt usuratica,
Tu m-ai facut s-o cred,regret
Ca m-ai crescut de mica
Dar nu pot sa mai iert...
Raceala ta si palma data-n gluma
Cand ti-am facut un bine,adevarul ti-am spus
Ma face sa nu mai vreau sa mai privesc in urma
Sa nu iti mai explic nimic,tot a fost spus...
Ramai cu bine,sa fi chiar fericit
Nu iti urez eu rele fiindca nu m-ai iubit
Un singur lucru vreau:sa nu te mai intalnesc
Pe drumul vietii mele.
Incerc sa fiu fericita cu ciotul de suflet ramas
Poate voi fi iubita,incurajarile ma salta din rumegusul ars
Incerc sa nu mai tremur,cosmaruri sa nu mai visez
Sa imi ridic privirea,sa-mi inmoi buzele si sa-l imbratisez.
N-o sa-l iubesc ca pe tine,dar nici n-o sa-l tradez...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai fost aici?Scrie 2 cuvinte.