Pagini

miercuri, 8 mai 2013

Lupta continua

Cine esti?
De ce ma privesti asa?
Crezi ca ma cunosti de ma judeci la prima vedere?
Nici nu ai habar cine sunt,de fapt ce sunt si de ce sunt in stare.

Cand m-ai vazut razand,nu era rasul meu.Cand plangeam,nu ai mai fost acolo sa ma vezi.

Sa-ti spun cine-s eu.Eu sunt fata care vine acasa de vreo 3 luni incoace cat de repede poate sa curete cartofi,sa manance,sa-si faca,curatenie in camera,sa planga,sa doarma 2 ore,apoi sa se trezeasca sa invete sau sa citeasca.Eu sunt fata careia i se impaienjeneaza ochii de lacrimi in vreun scaun din spatele autobuzului in drum spre casa.Eu sunt cea care a inceput sa planga cand un dinte fals i-a cazut in paine si nu a mai putut manca.Eu sunt cea careia i-a picat faza cand nu s-a gasit pe lista de burse.

Se pare ca Dumnezeu imi da cate ceva o data la 4-5 ani si cand ma vede linistita si fericita,nu poate suporta sa vada si imi ia totul inapoi si mai mult.Eu sunt cea care s-a indragostit si vazuta cu respectivul i s-a pus eticheta de proscrisa.Eu sunt cea care a supravietuit si inca nu a gasit linistea.Eu sunt cea care nu-si uda buzele in curte pentru ca vantul lipeste praf de ele.

Intr-o lume de prosti si ignoranti,traiesc retrasa si indiferenta la piesele lor de teatru.De la o vreme nu mai simt nimic.Inghet incet,ma transform intr-o roca masiva,imposibil de spart.Nu mai simt nimic.Il iubesc si tin mult la ai mei,as face orice sa-i ajut,dar nu pot.Fara sa ma vada,imi plang nefericirea.Nu cred ca o sa-mi gasesc vreodata locul in lume si imi pare rau ca exist.Dumnezeu si-a intors fata de la mine si familia mea si nu mai cred in El.Am tipat la cer de multe ori anul asta.M-am saturat sa cer ajutor si sa nu ma auda nimeni.M-am saturat sa ma culc cu burta chioraind si sa-i spun mamei ca nu imi mai e foame.M-am saturat sa beau ceai cu gust de nimic si sa racesc de 5-6 ori pe iarna.M-am saturat sa ma doara rinichii si sa rabd pana trece.
Temerile mele se concretizeaza in vise.De multe ori cand visez sange,primesc o veste.Cand visez ca-mi pica dintii,se intampla ceva rau.

Te-am vazut pe intuneric cand am iesit in curte.Fumai la masa.Se auzeau unii strigand pe drum.Eram amandoi in aceeasi situatie: voiam sa ne salvam cumva familia cand totul se ducea de rapa,da rnu reuseam.Am strans atata ura contra destinului,vietii in general ca nu mai vorbesc nici cu tine.Imi aduci coletele cand mi le pune postarita in gard.Asta doar cateodata.De obicei ma duc eu dupa ele.Nu le desfaci.Te bucuri pentru mine.Numai eu si mama nu ne mai bucuram pentru mine.Cartile nu inseamna aproape nimic cand dai cu piciorul multor ocazii din cauza banilor.O carte buna imi ia gandul de la foame,dar nu-l anihileaza.Ramane acolo,tacut si ma roade.

Am renuntat la lupta.De la o vreme ma afund intr-o carte sau ma culc ca sa uit.Ca sa uit cate probleme am pe cap,cum car imprumutul alor mei in spate,cum platesc netul o data la 2-3 luni,cum gramuiesc fiecare leut sa ne ajunga de paine,cartofi,nessuri pentru mine si tigari pentru tata.Lupta e doar a noastra.Nimeni nu vede.Privesc la casa veche din exterior.Nu ma intreaba nimeni de ce am cearcane,de ce nu mai dorm sau de ce nu ma mai ingrijesc,nu ma mai machiez.Stau cu parul intr-o coc ciufulit: nu ma spal pana duminica,mi se termina samponul.Mi-e sila de bucatarie,mi-e sila sa ma spal pe corp cu un litru de apa semicald,mi-e sila sa merg la bucatarie si sa observ furnicile pe jos.Aseara,cand am dat sa intorc cartofii in tigaie si am vazut ca erau plini de cartofi mi s-a sculat parul in cap: am inceput sa injur,sa strig la cerul albastru si i-am aruncat.Nu mai intra ciorba in mine.M-am culcat imbufnata: nimic nu tine cu mine.In frigider intra o musca si a vazut musita pe drob.l-am aruncat pe tot si imi placea asa mult.Las' ca nu mai e mult pana la anul si mananc iar.Poate mai sunt mii in situatia mea,dar nu-i vad.M-am saturat de propria mizerie,nu mai vreau sa simt,sa gust mizeria altora.Fiecare sa-si duca crucea.

Urechile nu mi se vindeca.De 3 luni nu mai port cercei.Unghiile mi se rup si imi vine sa le tai din carne.Nu mai am chef de nimic.Lumea e impotriva mea.
Astazi,inca o lovitura: a venit mama acasa si incepand sa planga a zis ca o sa dea pe una acasa,sunt 3 la servici.se invartea lumea cu mine si scaunul ala ma ridica in slavi cand eu am rau de inaltime.Mai-mai ca incepeam si eu sa plang si sa injur.Cum sa ma mai concentrez cand astept din zi in zi sa-mi spuna ca o sa pierdem singurul salariu din casa?Facultatea asta imi mananca creierii.Nu pot sa ma gandesc la altceva decat ca o sa am restanta la conta financiara.

Renunt la tot!Daca mama nu o sa mai aiba servici,ma angajez eu si adios studii superioare.Nu vreau sa dispar de pe planeta asta!Rolul meu nu s-a incheiat pe acest pamant.Nu am iesit din tara,nu am citit destul,nu stiu destul,nu am familia mea si copilul dorit,nu am camera mea plina de carti si nu am linistea mult dorita.Nu am nimic!Nu vreau sa mor inainte sa las ceva in urma.Am existat,am trait,am gandit,am iubit si am vrut mai mult ca oricare altul.Da,am avut!Am vrut sa-mi schimb conditia si poate ca o sa ma ridic acum din praf,o sa ma scutur si o sa stralucesc mai falnic ca oricand.o sa-mi iau blugii proaspat spalati,o sa-mi strang parul intr-un coc,o sa-mi trasez pleoapele cu tus si o sa va fac sa credeti ca nu am nimic,ca viata mea e roz,cand numai eu stiu ca i-am cerut prietenului 10 lei sa-mi iau o carte de la Adevarul si ca in sandwish la facultate aveam branza de vaca.Numai eu stiu la ce ma intorc cand mai vin acasa.Oare de ce vin?

Cred ca vin cu speranta ca voi gasi altceva.Eu o sa fac altceva.Ma simt puternica si azi o sa ma schimb.Astept sa vina noaptea,sa dorm si maine o sa fiu ca noua.Nu o sa mai spun nimanui problemele mele.Sa nu-ti spui dorul nimanui,ca orisicum degeaba-l spui,ca tot nu te-ntelege nimenea,spunea cineva drag.
Incerc sa gasesc dragostea,dar mai e drum lung pana la fericire.

Da,mama ai slabit.Sa fie de la tristete,suparare,de la stres si disperare?
E de la toate si in plus.Am inteles.Durerile de cap ne vin de la aceeasi buba.Iesi-vom vreodata din hruba?

Ce am rezolvat ca am scris aici?Nimic.Oricum cine ma vede nu ma crede.
Nimic.Raman la fel de saraca si trista ca azi,ca ieri,ca-n an si ca-n tot timpul.

La arme camarazi.Viata e o lupta continua!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai fost aici?Scrie 2 cuvinte.